"Îi luă o şuviţă şi o încălzi între mâinile sale. Mici cristale de gheaţă se topiră şi îi umeziră palmele. Linse cu grijă apa de pe ele.
Îşi aplecă obrazul către marginea căzii de baie şi simţi frigul muşcător. Era atât de frumoasă. Plutind acolo, în crusta de gheaţă.
Legătura dintre ei încă exista. Nimic nu se schimbase. Nimic nu era diferit. Erau unul asemenea celuilalt."
Un interesant roman poliţist, din care răzbate parcă aerul rece al Suediei, "Prinţesa gheţurilor" poartă cititorul în mijlocul unei anchete menită să desluşească motivele aparentei sinucideri a Alexandrei Wijkner. În paralel cu această investigaţie, vom asista şi la poveştile de viaţă ale personajelor ce populează romanul, poveşti care, încetul cu încetul, se vor dovedi cruciale pentru deznodământul cazului. Scriitoarea Erica Falck, prietena din copilărie a victimei, participă activ la ancheta poliţiei, realizând că prietena sa nu era întocmai cum crezuse.
Deloc în tradiţia romanelor poliţiste americane cu care suntem familiarizaţi, sau bombardaţi mai exact, "Prinţesa gheţurilor" te va purta prin noianul întâmplărilor într-un mod nu aşa de zbuciumat şi tensionat, ci, mai degrabă, rece şi calculat, amplificând astfel senzaţia de frig şi de lumină albăstruie de neon. Stilul nordic te cucereşte încet dar sigur, prin felul cum desfăşoară complicatele intrigi pentru a le soluţiona una câte una satisfăcător, răsplătindu-ţi astfel pe deplin atenţia.
Post new comment